Dependenţa de internet e o bazaconie

telefoane si tablete

De-a lungul timpului, am auzit de o grămadă de dependenţe: dependenţa de alcool, de droguri, de imaginea ta în oglindă. Băi, dar de dependenţa de internet sau de cea de uitatul în ecran nu am mai pomenit. La început, am zis că dependenţa de internet e o bazaconie. E, na, cum să devin dependent de uitatul în ecran? Nu se poate…

Pâna într-o zi, când m-am trezit că stateam, eu cu copiii şi cu nepoată-mea în casă, într-o zi frumoasă de vară. Atmosfera era, cum să zic aşa… era mormântală. Adică nu se auzea nici pîs. Toţi stăteam cuminţi, în colţul nostru. Eu mă uitam la un documentar, nevastă-mea la un serial (care îmi lasă copiii flămânzi câteodată, de lung ce e), nepoată-mea era cu căştile în urechi pe Facebook, iar copiii cu două tabletuţe albe în mânuţe, care pe desene, care pe joc. Mă rog, exagerez. Nu era chiar o linişte mormântală. Mai auzeai, din când în când câte un…

Auzi, unde ai pus încarcătorul de la telefon?

sau

Melissa, dă mai încet jocul ăla!

sau

Îmi aduci şi mie un pahar cu apa?

După mai multe ore, când bineînţeles că mă dureau ochii de la atâta istorie, am închis laptopul. Şi am stat să mă gândesc. Mă nene, afară e frumos şi noi stăm pitiţi pe cameră, ca la PNT (a se citi penitenciar). Suntem cinci inşi în casă şi abia vorbim între noi. Măi, să fie! Fii atent că suntem dependenţi de ecrane! Adevărat îţi spun, că aşa e…

Acum, problema e că nu pot să mă mai opresc

Vorba unei vecine, Mângâiaţi telefoanele alea într-una! Am zis să încerc să găsesc un motiv pentru care să nu o mai fac. Adică să nu mai stau aşa, ca boul, pironit în faţa unui ecran, cu dependenţa de internet. Nu vorbim de când tre’ să scriu versuri sau am treabă cu firma. Am stat, m-am gândit şi am găsit.

1. După ce vad un film sau un documentar…

Mă refer la unul care durează aşa, vreo  trei ore. Dacă mă pune cineva să îl povestesc, cred că îmi mai rămân în cap vreo zece minute maxim.

Zici că te hipnotizeaza, ai dracu’. Nu e ca şi cum citesc o carte. Parcă scrisul ăla rămâne mai mult în căpăţână. Asta se întâmplă din cauză că, în loc să mi se servească imaginile de-a gata, ele sunt create de căpşorul meu. Şi exerciţiul ăsta de imaginaţie e mult mai interesant decât imaginea servită pe tavă de regizor.

2. De multe ori, când vreau să intru pe mail cu treabă…

Mă trezesc că dau click pe un fund frumos. De acolo, mă uit la un meci de box. Şi, uite aşa, uit de ce-am deschis laptopul.

Jur că, la un moment dat, îmi scriam pe o hârtiuţă ce vreau să fac înainte să deschid laptopul.

3. Tot caut ştiri d-astea interesante, informare…

Dar observ că nu sunt, pe lumea asta, atâtea ştiri câte aş vrea eu să văd. Aşa că, oamenii ştiindu-mă hapsân, încep să mai şi inventeze, îţi dai seama. Intri de câteva ori pe un site şi, după aia, nu mai intri. Apoi, parcă şi aud vocea redactorului-şef: Repede, o ştire de senzaţie, că îl pierdem pe fraier!

Nu mai punem la socoteală că un site e arăbesc, unul rusesc şi altul american. Aşa că războiul din Siria are trei variante total diferite.

3. Pe copii îi vezi rar râzând cu gura până la urechi, când ţin tabletele în mână…

Sunt mai mult serioşi şi, de multe ori, chiar nervoşi. Nu se compară cu atunci când se suie pe şifonier şi se aruncă în pat. Sau când se mâzgălesc pe faţă cu vopsea. Da, sincer, şi eu îi încurajez pentru că noi, părinţii, am vrea ca copiii noştri să stea cuminţi şi să tacă 12 ore din 24. Şi tabletele cam asta zic eu că fac: îi dau pe copii pe mute.

4. La restaurante d-astea cu net bun te trezeşti, câteodată, că vorbeşti singur…

Sunt minute în şir în care nu ne spunem nimic. Ba, mai mult, vorbim cu alţii de pe nu-ştiu-unde, în loc să vorbim cu mesenii noştri.

telefon stricat

E groasă rău de tot… Pe de altă parte, internetul ăsta este cea mai mare biblotecă pe care a avut-o omenirea vreodată, o sursă inepuizabilă de cunoaştere. Cred că, dacă cercetezi cum trebuie şi esti atent, poţi să îţi construieşti singur o mini-rachetă. Sigur găseşti un nebun pe YouTube care să te înveţe. Din punctul ăsta de vedere, e minunat.

La şcoală cu dependenţa de internet

Cred că ar trebui să se introducă o nouă materie la şcoală, la care să participe şi părinţii (că şi pentru ei e nouă treaba). Să se numească aşa: Cum să foloseşti internetul, ca să nu te folosească el pe tine.

Ne-ar fi de folos tuturor. Şi cred că ziua ne-ar fi mai lungă, cu siguranţă. Diseară, când ajung acasă, o să ascund routerul. Sunt tare curios ce-o să se întâmple. Uraţi-mi succes!

PS: Nu stiu de ce am impresia, dar tare îmi e că o să stăm pe netul vecinilor.

Poza 2.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *