Despre mâncare şi celelalte produse false

Să nu ne temem că se strică roşia, ci să ne temem de veşnicia ei. Parcă Pleşu a spus asta. De curând, am mâncat un pui d-ăla adevărat, de ţară. Spre surprinderea mea, carnea era roşie, nu albă. Iar gustul… era cu totul altul. Unii spun că e mai prost, alţii că e mai bun. E discutabilă treaba asta despre mâncare.

Cred că, dacă la un moment dat, în supermarket o să ni se servească o carne de porc pe care scrie pui, o să râdem. Asta, în primii 20 de ani.

  • După 50 de ani, o să fie câteva babe care o să zică nu, nu e carne de pui, maică, e de porc. Dar cine stă să asculte babe aşa, aiurea? Poate, doar dacă baba e la notar şi îţi pune casa pe numele tău, în rest, slabe şanse.
  • După 80 de ani, dracu’ o să mai ştie ca aia e, de fapt, carne de porc şi nu de pui. Nici nu mai contează care e adevărul.

Avem supă la plic falsă, creme de faţă pe care apare mare castravetele dar, când te uiţi mai atent, pe etichetă e, de fapt, o lungă formulă chimică. Conţine butan, mutan, tritan şi… şi… atenţie, extract de castravete, în proporţie de 0.001. Mai sunt Skoda cu motor de Volkswagen şi staruri care apar toată ziua la televizor, dar nu se ocupă cu nimic. Nu cântă, nu dansează, nu au nicio activitate artistică. Avem şi meciuri de fotbal trucate şi pui cu aromă de scoici (scuze, ăsta e un fel de mâncare). Ce vreau sa zic e că şi dacă eşti super atent, tot iei ţeapă.

colaj de crema

De medicamente nu mai vorbesc

Ar trebui interzise reclamele alea mincinoase, gogonate. Cea mai caraghioasă e reclama la nu-ştiu-ce pastile anti-cârcel. Hai, dă-o dracu’, păi până găseşti un pahar cu apă, până desfaci cutia, până iei pastilele, până intră digestia şi transformă miraculoasa substanţă şi o pompează în sânge şi îţi ajunge ţie la muşchiul de la picior sau la degetul mic, unde ai tu problema, îţi trece şi mama lui de cârcel. Mă laşi…

Am ajuns la concluzia că noi cumpărăm poveşti, nu produse. Dacă am fi concentraţi pe produse şi nu pe poveşti, am fi un pic mai atenţi pe ce dăm banii.

Impropriu spus, banii, că eu nu am mai văzut un teanc de bani adevăraţi aşa, laolaltă, de o grămadă de timp. Cred că, mai degrabă, avem credite, nu bani. Nu mă refer la datorii. Zic credite sau puncte d-astea ca la jocuri pe calculator sau ca la facultăţi.

Îmi e dor de vremea când mergeam prin cartier cu cărămida în buzunar. Mă, frate, atunci când exagerai cu cheltuielile, era evident! Se vedea clar că blugii stăteau altfel pe tine, pentru că umflătura aia din buzunar se micşora. Când nu mai era nicio umflătură acolo, era semn că nu mai ai bani. Şi începeai să îţi faci mustrări de conştiinţă, să te superi. Pe scurt, terminai cu figurile. Gata cu dusul pe la discoteci, plătit de ţoale scumpe şi mese la restaurante. Te făceai cuminte, gen muzică la radio, haine din şifonier şi şniţele făcute de mă-ta.

Acum e liber la figuri

Ce naiba, ai card contactless. Titlul lui spune tot: contact less. Adică, nu mai ai niciun contact cu banii. Vrei ceva, (bip) treci cu plasticul prin faţa aparatului şi gata. Oricât ai cumpăra, blugii stau la fel pe tine. Ar fi corect să spunem că avem 2.000 de credite, nu 2.000 de euro.

Nu sunt fumător,  dar am fost. Când eram puştan şi nu mai aveam bani să cumpăr ţigări, mai fumam şi resturi de prin scrumieră, ţigări d-astea stinse înainte de vreme sau chiştoace, cum le ziceam noi.

Nu aş fi crezut niciodată că o să trăiesc vremea în care chiştoacele se vor vinde la pachet, sub numele de ţigară electronică. Mulţi sunt convinşi că nu e aşa nocivă. Şi mai mult, unii cred că e chiar bio. Bazaconii. Le-au luat ăstora 50 şi ceva de ani să recunoască faptul că tutunul provoacă cancer. Până se pune unul pe un studiu serios, să vadă ce provoacă tutunul ăsta fiert sau ţigara electronică, o să halim vrăjelile care ni se dau.

Frati-miu nu bea deloc suc natural. I se pare naşpa, pentru că a fost obişnuit cu d-astea false. Iar acum nu îi mai place originalul, fiind deja învăţat cu minciuna. Cum s-ar zice, Fanta e mai tare ca freshu’ de portocale (am facut şi o rimă, na, defect profesional).

rosie minge de tenis

Eu aştept cu nerăbdare viitorul

Când o să vină viitorul ăla în care o să se schimbe şi mai mult tot ce e despre mâncare, o să îmi fac o seră şi o să vând legume adevarate. Doar că pe castravete o să scriu mango, pe ceapa verde iarbă de mare şi pe roşie… Pe roşie o să scriu minge de tenis. La cât de tari şi fără gust o să fie, cu siguranţă o să le pot vinde la vreun turneu d-ăsta de Grand Slam.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *