Valoarea lucrurilor

culoar de hypermarket

Valoarea lucrurilor e ceva care nici părinţii nu ştiu, darâmite copiii. Ştiau părinţii noştri şi bunicii, adică cei care au mai prins şi războaie, foamete, d-astea de auzi doar în cărţi. Ca să zic aşa, atunci când deschizi cartea de istorie la cel de-al doilea răzbel mondial, să ştii că şi bunicii tăi, ăia mai bătrâni, sunt pe acolo, printre rânduri. Dar nu de războaie vreau să vorbesc eu, ci de pace.

Acum, e toată lumea mulţumită, se îmbuibă şi bagă cu trei mâini şi nu mai ştie ce să cumpere. E şi asta o problemă şi auzi încă una mondială: obezitatea! Am cea mai rapidă reteţă de slăbit. Vrei să slăbeşti? Simplu: NU MAI MÂNCA PRECUM UN SPART! Şi nu o mai refuza pe săraca mă-ta, când te roagă să o ajuţi să mute mobila sau să îi cari pepenele de la piaţă.

Aşa fitness nu e de refuzat, crede-mă. Acţionează toate grupele de muşchi, inclusiv pe cele din creier. Că mamele, grijulii cum sunt, sigur îţi mai dau şi câte un sfat bun sau o încurajare pe ici, pe colo. Şi ai să vezi ce vioi vii de la sală. Dar m-am luat cu vorba şi am uitat despre ce e vorba. Vorbesc în rime, că-i mai bine. Defect profesional.

Nimeni nu mai ştie valoarea lucrurilor

Adică pe ce merită să dai banii şi pe ce nu, Ăştia care le vând trăncăne doar minciuni, iar ăia de sunt serioşi sunt greu de găsit. Şi omul serios nu e lăudăros, asta e clar. Toată lumea ştie că tenişii ăştia, Adidas de exemplu, sunt buni şi te ţin, nu se rup imediat şi arată şi frumos.

Ai văzut tu sub preţul de la Adidas scris făcuţi să dureze sau vreo fată d-asta despuiată şi transpirată, care se apleacă să se încheie la şireturi în reclamă, fix când trece clientul obosit de la muncă prin faţa magazinului? Nu. D-aia vreau să îmi învăţ copiii pe ce să dea banii şi pe ce nu.

De exemplu, toate genţile ţin chestii în ele, fie că sunt de rafie, fie că sunt Vuitton. Păi, nu se justifică diferenţa de preţ dintre ele: una e 1 euro, alta 5.000. De ce? Aia e din piele…ok, 100 de euro. Pot să leg orice om la ochi cu o eşarfă şi să îi dau să guste zece pahare de vin. Dacă el mă întreabă care dintre ele e şampania Kristal de 3.000 euro sticla, eu îl mănânc. Şi exemplele continuă.

În mintea copiilor mei, vreau să fiu mai şmecher ca Mickey Mouse şi ca Hello Kitty. Că aştia sunt doi escroci care mint că penarul cu faţa lor valorează dublu faţă de ăla normal şi îmi zăpăcesc copiii.

Asta e mama tuturor răutăţilor şi neajunsurilor. Suntem aşa de zăpăciţi de cap, încât nu mai ştim care e valoarea lucrurilor. Şi am ajuns să credem că o să avem succes la femei doar pentru că pe niste chiloţi scrie Calvin Klein. Hai, dă-o dracu’, mă faceţi să râd.

magazin cu reduceri

E greu de stabilit valoarea reală a lucrurilor

Am un prieten, noi îi spunem Nebunică. Omul are cele mai noi telefoane dar, din cauză că îi place băutura, le tot pierde sau le sparge. Dar rămâne cu ratele mereu. Pe astea greu le pierzi, sincer. Ba, dacă vrei să fugi de ele, vin şi îţi bat la uşă. L-am sfătuit să încerce şi telefoanele alea cu butoane, că nu e nicio catastrofă. Mi-a ascultat sfatul şi îl văd mai fericit şi cu bani în buzunar.

De multe ori, cumpărăm lucruri aşa, din motive sentimentale, nu pentru că ne trebuie neapărat sau pentru că fără ele nu putem trăi. Sunt patru lucruri pe lumea astea pe care, dacă nu le ai, mori: apă, mâncare, aer şi un loc unde să stai, atunci când e frig rău sau caniculă. Restul depinde de fiecare.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *